De la cofondatorul OneSky la susținătorul traducerii prin inteligență artificială.

Am cofondat OneSky. Am avut ca clienți pe Tencent, LINE, Airbnb, Change.org. Am coordonat mii de traducători umani. Am dezvoltat fluxuri de lucru care gestionau milioane de cuvinte lunar. Și știți ce? Întreaga industrie era complet disfuncțională. 3 săptămâni de așteptare pentru o actualizare de aplicație mobilă. Facturi de 50.000 de dolari pentru traducerea notelor de lansare. Schimburi interminabile de e-mailuri despre dacă „utilizator" ar trebui să fie formal sau informal în germană.

Partea cea mai amuzantă? În prezent, mă chinui să învăț estona. Copiii mei găsesc asta extrem de distractiv. „Tata a fondat o companie de traduceri, dar nu poate nici măcar să comande o cafea în Tallinn", spun ei. Și au dreptate. Se pare că „kohvi" nu se pronunță așa cum ai crede, iar experiența în gestionarea traducerilor nu te ajută când stai la tejgheaua unei cafenele, transpirând peste vocabularul de bază.

Dar iată ce am învățat în 6 ani de traduceri umane: Problema nu era la traducători; ei erau extraordinari. Problema era sistemul în sine: costurile administrative, lipsa de comunicare și contextul pierdut între un dezvoltator din San Francisco și un traducător din Seul.

La OneSky, aveam dezvoltatori și manageri de proiect. Fluxuri de lucru pentru asigurarea calității. Gestionarea furnizorilor. Directori de cont. Știți cine traducea de fapt conținutul? Poate 5% din personalul respectiv. Restul? Se ocupa de coordonarea celor 5%.

O confruntare cu realitatea, din prima linie: am văzut Tencent plătindu-ne sume de șase cifre ca să traducem note de actualizare pe care GPT-5 le rezolvă acum mai bine în doar 30 de secunde. Airbnb a așteptat săptămâni întregi pentru descrieri de proprietăți pe care Claude le-ar putea perfecționa în câteva minute. Traducerile urgente pentru campaniile Change.org zăceau la coadă în timp ce lumea dezbătea terminologia.

Secretul rușinos al industriei traducerilor? Nu mai este despre calitatea traducerii. Nu a mai fost de ani buni. Este despre gestionarea unei complexități care n-ar trebui să existe. Am construit afaceri întregi pe coordonarea oamenilor pentru a face ceea ce inteligența artificială realizează acum instantaneu, consecvent și fără a fi nevoie de un manager de proiect care să trimită șaptesprezece e-mailuri de follow-up.

Dar acum? Am la dispoziție Claude, GPT-5 și acces direct la ceea ce contează cu adevărat: rezultatul. Fără manageri de cont, fără coordonatori de proiect, fără dispute cu furnizorii. Când un client are nevoie de o soluție, mă ocup personal. Pe vremuri, când LINE avea nevoie de 50.000 de cuvinte traduse peste noapte, era o criză. Astăzi, e doar o după-amiază de marți.

„Dar nu puteți egala calitatea umană!", spun toți cei care nu au testat cu adevărat inteligența artificială modernă în comparație cu furnizorii lor de traduceri considerate „premium".

Prietene, am văzut ambele fețe ale monedei. Am revizuit milioane de traduceri umane. Cele mai bune? Incredibile. Cele obișnuite, care ajung de fapt să fie livrate? Inteligența artificială le depășește. De fiecare dată. Și nu traduce niciodată „Salvează" ca „Salvează viața" doar pentru că are o zi proastă.

function buildSoftware() {
  while (problemExists) {
    const solution = thinkDeeply();
    const code = writeCleanCode(solution);
    const result = ship(code);
    
    if (result.usersSatisfied) {
      celebrate.withCoffee();
    } else {
      iterate();
    }
  }
}

Am trecut de la cofondarea unei companii care deservea clienți din Fortune 500 la depanarea problemelor de producție, în timp ce copiii mei mă întreabă de ce „țip la calculator în cantoneză, când el vorbește doar estoniană". (Ei cred că toate calculatoarele din Estonia vorbesc estoniană. Nu i-am corectat.)

La OneSky, aveam echipe de răspuns la incidente. Acum? Sunt doar eu, explicându-le familiei de ce cina întârzie pentru că „Tati trebuie să repare traducătorii roboți". Au început să pună un loc la masă pentru „bug", presupunând că e un oaspete frecvent.

De la întâlniri enterprise la realitatea de unul singur:

Dar și?

La OneSky, aveam microservicii pentru microservicii. Clustere Kubernetes care gestionau alte clustere Kubernetes. Știți ce conta cu adevărat? Nimic din toate astea. Tehnologia nu a fost niciodată blocajul – coordonarea umană era.

O opinie fermă: stack-ul tehnologic nu contează nici pe departe atât cât contează înțelegerea domeniului de activitate. Am văzut clustere Kubernetes de un milion de dolari oferind experiențe defectuoase, în timp ce un monolit PHP al cuiva generează profit.